31 ianuarie 2009

începuturi

Se spune că fiecare sfârșit e un nou început. Dar un început ce e? Poate că asta trebuie să descopere fiecare. Poți să începi o carte, o portocala zemoasă, un nou an școlar. Poti iarăși să începi să chelești sau să începi să vezi lumea altfel. Eu încep acum o mandarina, dar și un blog. E clar care necesită mai multa concentrare, mai multă atenție, mai mult timp și devotament.
Atenția e bună. Nu ma refer ca lumea să fie atentă la tine, să te admire, să-ți facă poftele. Vorbesc de atenție în sensul ne-egocentrist. Oare exista cuvântul „ne-egocentrist”? Poate dacă dădeam mai multă atenție orelor de română din generală știam. Îmi propun să fiu cât mai atentă în jurul meu. Să fiu atentă la gesturile celorlalți, mimică, să fiu atentă și să nu trebuiască să-mi spuna altcineva că au răsărit ghioceii. Să fiu atentă la senzațiile mele, le ceea ce percep când încerc ceva nou, ca azi. Am luat în gura o boabă de zahăr candel, fără să stiu ce e. Am crezut că e o bomboană. Nici macar nu era exagerat de dulce. Și se topea greu, dar era fină. Îmi dau seama că de mult n-am mai degustat o bomboană. Mai stie cineva bomboanele alea „Pitic”, de când eram noi mici?
Am plecat în căutări.



„With the possible exception of the equator, everything begins somewhere.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu